Muzeul etnografic Andrid

Unul dintre elementele etnografice ce marchează trecutul ţinutului din Câmpia Ierului este arhitectura populară tradiţională. Fiind o zonă de câmpie mlăştinoasă materialele de bază ale construcţiilor unei gospodării au fost lutul, lemnul şi trestia. Casele ţărăneşti din secolele XVIII – XIX se construiau cu pereţi din pământ bătut cu maiul în cofraje de lemn. Primele case aveau singură o cameră sau o cameră cu bucătărie (tindă). Mai târziu aceste construcţii s-au extins la două camere şi tindă (cu cămară de alimente), fiind întregite, în continuarea casei, cu un grajd. Poziţia caselor este perpendiculară pe stradă, cu camera curată înspre stradă, iar cea de locuit în spate. În perioada sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutul secolului  XX, casele de locuit au fost construite din pământ bătut, combinat cu văioage (cărămizi de lut nearse, amestecate cu pleavă). Ulterior s-au folosit în construcţii cărămizile arse, combinate cu văioage. Pentru protejarea caselor de intemperii s-a trecut la construirea unui târnaţ pe toată lungimea casei. Casa muzeu de la Andrid se încadrează în tipologia caselor cu pamânt bătut cu două camere, tindă şi grajd. Casa a fost construită între 1860–1880 de Botos Sándor şi a fost achiziţionată de Muzeul Judeţean Satu Mare în anul 2012 de la proprietarii Kis Károly şi Kis (Botos) Ilona. Acoperişul casei este din trestie, material folosit cu predilecţie în zonele mlăştinoase. Intrarea în casă se face printr-o tindă prevăzută cu un cuptor specific de pâine. Gura cuptorului se află în tindă iar corpul în exteriorul casei. Lângă acest cuptor se află şporul. În partea dinspre stradă se află camera curată mobilată cu două paturi, lădoi, masă, scaune, dulap pentru haine şi leagănul pentru copil. Pereţii şi mobilierul este ornamentat cu icoane şi textile cu inscripţii în limba română şi maghiară. În partea stângă a tindei se află camera de locuit unde sunt prezentate preocupările zilnice tradiţionale ale oamenilor locului. Ultima parte a casei îl ocupă grajdul cu intrare separată, unde sunt expuse uneltele folosite în gospodăria ţărănească tradiţională. După terminarea muncilor agricole din toamnă, aproape în fiecare gospodărie, era montat războiul de ţesut, unde femeile şi tinerele fete îşi pregăteau materialul textil pentru îmbrăcăminte. Se acorda o atenţie deosebită ornării şi împodobirii cu flori şi motive vegetale, doar la ţinuta de sărbătoare. Aceste motive ornamentale apăreau doar la puslicuri, năframe şi la şorţuri. Costumul bărbătesc se compunea dintr-o cămaşă largă, cu mâneci şi cu guler, gaci largi, cizme şi pălărie neagră de postav. Peste cămaşă se purta un laibăr sau un palton scurt de postav. Costumul de femei se compunea dintr-o cămaşă cu mâneci largi, terminată prin pumnăşei şi guler îngust închis cu un şnur şi cu nasturi albi sau coloraţi. Chiar dacă în general din zona de câmpie costumele vechi sunt dispărute, la Andrid s-au păstrat câteva piese de costum femeiesc şi bărbătesc, ce au fost donate de familia Boroş Gheorghe. Vizitând Casa Muzeu de la Andrid, copiii din ziua de azi văd în primul rând obiecte şi imagini legate de activitatea de bază a zonei, cultivarea plantelor. Zona

Continue reading »