Pe linia valorificării frumuseților, folclorului nostru, Studioul cinematografic București a realizat în vara anului 1960 filmul în culori „Nunta în Țara Oașului”. Realizatorii filmului documentar (regia și scenariul: Elisabeta Bostan și Mihai Bucur; comentariu: Petre Sălcudeanu; operatori: Girardi Niculae și Ion Radu; muzica: Filaret Barbu; consultant științific: Mihai Pop, director științific al Institutului de folclor), înregistrând pe peliculă unul din cele mai ample obiceiuri populare în varianta lui din această regiune, plină de pitoresc din nordul țării, au consemnat pentru contemporaneitate dar și pentru posteritate forma actuală de desfășurare a obiceiului. Cu mare grijă pentru autenticitatea folclorică și pentru alegerea tipurilor, a locurilor de filmare, a costumelor, filmul realizează un document științific despre obiceiurile, cântecele și dansurile tradiționale din Țara Oașului. În cunoașterea folclorului nostru peste hotare, el își va aduce fără îndoială aportul său. (Recenzia lui Mihai Pop în „Revista de Folclor”, publicația Institutului de Folclor din București, anul 1961).
Fotografiile realizate cu ocazia filmării documentarului etnografic „Nunta în Țara Oașului” sunt opera fotografului și a omului de cultură Ioniță G. Andron. În albumul Ioniță G. Andron „Fotografii comentate”, ediție îngrijită de Claudiu Porumbăcean avem informațiile despre cum a cunoscut-o pe Florica, mireasa din film. „Era în primăvara anului 1958. De „ziua finelor”, fiind un timp frumos de primăvară, am luat-o încet spre Certeze și de acolo spre Huta, ajungându-mă o căruță în care era și o „fină” ce mergea cu olul și colacul la nănași. Mi-a fost destul o clipă pentru a-mi da seama de frumusețea ei și la un semn al meu certezanul a oprit iar eu am făcut o fotografie finei. Ei parcă m-au cunoscut și m-au poftit și pe mine la „colaci”. Le-am primit mai mult de complezență, dar mi-am continuat drumul tot pe jos, însă mă gândeam cine o fi tânăra ale cărei trăsături de o rară frumusețe și finețe îmi stăruiau înaintea ochilor. Mi-am luat hotărârea să merg la „colacii” lor. Nu a trebuit să fac nici o investigație deoarece în mijlocul satului am nimerit la niște cunoscuți: tocmai ei erau „nănașii”. La masa întinsă și bogată, pe care stătea la loc de cinste „olul și colacul de nănaș” am făcut o fotografie în care se vede în profil Florica – aceasta era numele finei – „floarea florilor” din Țara Oașului, zic eu. I-am mai făcut Florichii niște fotografii în livada înflorită, fotografii pe care echipa de prospectare a filmului documentar color „ Nunta în Țara Oașului” – și care în căutarea unei „mirese” – le-a văzut la mine și s-a oprit asupra ei. […] Asta-i Florica!…..”
Ioniţă G. Andron s-a născut la 20 aprilie 1917 în satul Racşa din Ţara Oaşului, în familia preotului greco-catolic Ioan Andron, originar din satul Pribileşti, Ţara Chioarului. După şcoala primară în satul natal, urmează liceul la Satu Mare (1927-1934), apoi dreptul la Cernăuţi şi Cluj (1935-1940) şi teologia la Academia de Teologie Greco-Catolică din Cluj (1941-1944). A început să facă fotografii din anul 1934 (cu aparatul de fotografiat Voigtländer Bessa pe film lat, primit de la tatăl său), la început cu colegii de liceu, cu familia, în excursii şi la vânătoare, apoi tot mai multe cu ţăranii din Racşa, dar şi în alte sate oşeneşti.
Profundul ataşament pentru satul natal şi Ţara Oaşului şi conştientizarea faptului că aceşti ţărani perpetuează un mod de viaţă cu rădăcini multiseculare, dar şi pasiunea pentru fotografie, au fost motivaţiile care l-au făcut pe Ioniţă G. Andron să documenteze pe pelicula fotografică realităţile vieţii oşenilor. Din perioada 1934–1944 datează circa 5.000 de clişee, iar până la sfârşitul vieţii sale, în 1989, a făcut în jur de 100.000 de negative alb-negru, negative color şi diapozitive, cea mai mare parte aflându-se în colecția Muzeului Județean Satu Mare.
Apreciat drept „cronicarul care scrie cu lumină Cartea Țării Oașului”, Ioniță G. Andron „a transformat fotografia în pagină de istorie”, fapt dovedit cu prisosință și prin fotografiile pe care le-a realizat cu ocazia filmării documentarului „Nunta în Țara Oașului”. Rolul său a fost apreciat și de regizoarea Elisabeta Bostan, care declara: „Ioniță G. Andron nu stătea cu noi tot timpul în timp ce făceam filmările. El venea uneori să ne spună bună ziua, poate că și făcea fotografii. Știu că a fost un om extraordinar, că a avut o atitudine foarte frumoasă, colegială prin ajutorul pe care ni l-a dat și îi port o amintire deosebită”.
Dintre sutele de fotografii făcute de Ioniță G. Andron în timpul filmărilor, vă oferim câteva spre vizionare și aducere aminte, acum când se împlinesc 60 de ani de la realizarea filmului „Nunta în Țara Oașului”. Drepturile de autor și copyright aparțin Muzeului Județean Satu Mare.
