Comemorare / Megemlékezés – Cei 13 de la Arad / az Aradi vértanúk, 1849, október 6.

În fondul Colecția de documente din Arhivele Naționale ale României, Biroul Județean Satu Mare, au fost identificate 3 scrisori a 3 dintre cei 13 martiri de la Arad, scrisori adresate soțiilor sau altor persoane apropiate. Este vorba despre epistolele scrise de Damjanich János, Poeltenberg Ernő și Vécsey Károly cu câteva ore înainte de execuție.

Damjanich János este considerat un erou național, pentru că a condus armata ungară revoluționară în lupta împotriva austriecilor. S-a născut în Staza, localitate situată pe frontiera militară croată. La 30 august 1847 s-a căsătorit cu Csernovics Emilia și până la execuția sa, au trăit împreună doar 2 ani. Damjanich a fost ultimul care a fost executat în 6 octombrie 1849, deoarece dușmanii lui doreau ca el să își vadă camarazii murind. Cu o zi înainte de execuție, Damjanich a înmânat duhovnicului său două scrisori, una pentru soția sa și una pentru Vásárhelyi Julia, prietenă în casa căreia a locuit pentru o vreme. În această scrisoare el o roagă să aibă grijă de soția sa, să o protejeze și să o ajute în momentele grele prin care trece.

Poeltenberg Ernő s-a născut în 20 februarie 1808 la Viena și a murit în 6 octombrie 1849 la Arad.

A fost un general honved al armatei maghiare, fiind executat pentru contribuția sa la revoluția maghiară din 1848-1849. Sentința la moarte prin spânzurare a fost aplicată în 5 octombrie, el fiind primul dintre cei executați în cetatea de la Arad. A fost spânzurat undeva între 6 și 7 dimineața. Înainte de execuție, în 5 octombrie 1849, el scrie soției sale o scrisoare de rămas bun, în care îi cere iertare pentru că i-a provocat suferință și o încurajează să fie puternică de dragul copiilor.

Vécsey Károly s-a născut în 24 octombrie 1803 și a murit în 6 octombrie 1849. A fost general honvez în armata maghiară, fiind executat la Arad pentru activitatea sa în cadrul revoluției maghiare de la 1848-1849. Familia sa își are originile în comitatele Ugocea și Abaúj , având rădăcini încă din secolul al XV-lea.

Procesul lui Vécsey a început în 3 septembrie 1849. El a fost acuzat, alături de mulți alții, de a fi conducător al unei insurgențe. În 21 septembrie 1849 a fost condamnat de curtea marțială și condamnat la moarte prin spânzurare. Sentința a fost pusă în aplicare în 6 octombrie 1849.

A citit mult cât a fost în închisoare. Dintre membrii familiei nu a fost alături de el decât soția sa căreia, în noaptea dinaintea execuției, i-a scris o scrisoare. În rândurile acestei epistole își cere iertare pentru suferința provocată și transmite un ultim rămas bun mamei și prietenilor.

A Szatmárnémeti Állami Levéltár dokumentum gyűjteményében, A Szatmár Megyei Múzeum muzeológusai, azonosítottak 3 levelet, mely az aradi 13 vértanúk által íródtak pár órával mártír haláluk előtt, ezeket a leveleket feleségeiknek, közeli szeretteiknek címezték. Jelen levelek, Damjanich János, Poeltenberg Ernő és Vécsey Károly, utolsó gondolataikat képezték tragikus kivégzésük előtt.

Damjanich János, honvéd tábornokot, nemzeti hősként tisztelik, számtalan csatába vezette a magyar forradalmi haderőket az osztrákokkal szemben. Damjanich a horvát határmenti városban, Sztázában született. Három év jegyesség után, augusztus 30-án feleségül vette Csernovics Emíliát, akivel mindössze csak 2 esztendőt lehetett együtt. Damjanich tábornok sorsa azért is tragikus, mivel ő volt az utolsó, akit kivégeztek, ezzel a gesztussal is szigorítva bűnhődését, mert kénytelen volt végig néznie bajtársai halálát. Egy nappal kivégzése előtt, két levelet nyújtott át atyjának, egyiket feleségének címezte, másikat pedig Vásárhelyi Juliának, aki jó barátja volt, a tábornoknak. Ebben a levélben arra, kéri utóbbit, hogy viselje gondját, majd a feleségének és segítse át őt az élet nehéz pillanatain.

Poeltenberg Ernő, honvéd tábornok, február 20-án született Bécsben, életét veszítve Ő is az aradi 13-ak mártírjai között, október 6-án, 1849-ben. Poeltenberg honvéd tábornokot is a forradalmi szabadságharc idején vállalt tetteiért ítélték halálra az osztrákok. Őt ítélték el, elsőnek kötél általi halálra, s reggel 6 és 7 óra között az aradi vár közelségében, mártírhalált halt. Kivégzése előtt, október 5-én, még sikerült egy levelet megfogalmaznia feleségének, melyben bocsánatot kér, ha szenvedést okozott neki és kéri, valamint bátorítja, hogy maradjon erős közös gyermekeik miatt.

Vécsey Károly, honvéd tábornok, október 24-én született 1803-ban. Végzetét ő is Aradon találja vértanúként, október 6-án. Felmenőit a történelmi, Ugocsa vármegye és az egykori Abaúj vármegyéhez köti, melynek gyökerei visszanyúlnak egészen a XV. századig. Vécsey tábornok pere már, szeptember 3-án megkezdődött 1849-ben. Többek között az volt, ellene a fő vád, hogy az egyik vezéregyénisége, volt a szabadságharcnak és felkeléseket ösztönzött az osztrákokkal szemben, mindenhol, ahol megfordult. A kötél általi halál ítéletet, ki is mondták feje fölé szeptember 21-én. Halála előtt október 5-én ír egy utolsó búcsúlevelet feleségének, melyben bocsánatot kér tőle, hogy szenvedést okoz neki, valamint elbúcsúzik szerető édesanyjától és barátaitól. Október 6-án a többi vértanúval együtt Ő is életét áldozza a szabadságharcért.

Ce 13 martiri de la Arad, executați în data de 6 octombrie 1849 / Az aradi 13 vértanu.

Sursă imagine / Forrás:
https://gallery.hungaricana.hu/en/SzerencsKepeslap/1208563/?list=eyJxdWVyeSI6ICJhcmFkaSB2ZXJ0YW51ayJ9&img=0 Ce 13 martiri de la Arad, executați în data de 6 octombrie 1849 / Az aradi 13 vértanu.

Sursă imagine / Forrás:
https://gallery.hungaricana.hu/en/SzerencsKepeslap/1208568/?list=eyJxdWVyeSI6ICJhcmFkaSB2ZXJ0YW51ayJ9&img=0

Damjanich scrisoare / Damjanich tábornok levele

Damjanich scrisoare / Damjanich tábornok levele

Traducerea Damjanich

Scrisoarea lui Poeltenberg / Poeltenberg tábornok levele

Scrisoarea lui Poeltenberg / Poeltenberg tábornok levele

Traducerea Poeltenberg

Scrisoarea lui Vecsey / Vécsey Károly tábornok levele

Traducerea Vécsey

Leave a Reply

Email cím (nem tesszük közzé) A kötelezően kitöltendő mezőket * karakterrel jelöljük