Boineşti

Situl paleolitic se află în porţiunea cea mai înaltă a dealului numit Bélavára sau Coasta Boineştilor. Situl a fost descoperit în 1957 de către C.S. Nicolăescu-Plopşor, care va face dealtfel şi primele săpături arheologice. Cele mai ample săpături au fost făcute însă de către Maria Bitiri  în anii 1960. În 2005-06, o echipă româno-franceză a reluat cercetările de la Boineşti. Situl conţine urmele de locuire a trei perioade distincte: paleoliticul mijlociu (musterianul), paleoliticul superior (aurignacianul şi gravetianul). Inventarul Aşezare fortificată din epoca bronzului este situată pe promontoriul nord-estic al dealului “Coasta Boineştilor”, lângă punctul de confluenţă a pâraielor Lechinciora şi Valea Rea. Botul de deal pe care se află aşezarea a fost mărginit pe trei laturi de pante stâncoase înalte şi abrupte, iar spre sud-vest a fost fortificată printr-un şanţ şi val. Cercetarea arheologică a sitului a fost iniţiată de J. Mihalik în anul 1891, ca apoi să fie continuate de T. Bader în anul 1970. Materiale descoperite în aşezare (ceramică, o brăţară de bronz) aşezare a fost datată în perioada finală a epocii mijlocii a bronzului şi la începutul epocii târzii a bronzului. Ceramica este în mare parte decorată cu motive spiralice incizate şi într-o mai mică măsură prin ornată prin scobirea unor suprafeţe, aparţine unei faze timpurii a culturii Suciu de Sus. Pe suprafaţa fortificaţiei au fost descoperite şi materiale din epoca medievală.
G.R.

Descoperire funerară izolată. Epoca romană (popoare germanice).

Inventar: sabie, umbo, vârf de lance din fier.

G.R.