Dezvelire de placă comemorativă DR.NÉMETI JÁNOS Emléktábla avatás

RO: Muzeul Județean Satu Mare vă invită să participați în data de 20 ianuararie 2024, ora 16, la dezvelirea plăcii comemorative Dr. Németi János, arheolog/director al Castelului din Carei.

O sală din castelul Károlyi (sala nr.58) îi va purta numele. Propunerea a fost înaintată Consiliului Local Carei de managerul Muzeului Județean Satu Mare, dr. Liviu Marta, și șeful Secției Carei-Tășnad a muzeului, dr. Hago Attila Nandor.

Dr. János Németi s-a născut la data de 22 noiembrie 1939 în localitatea Sânmiclăuş judeţul Satu-Mare. A urmat  școala elementară în localităţile Andrid şi Căpleni, iar liceul l-a absolvit la Carei, după care a devenit profesor în comuna Bogdand. Apoi a urmat cursurile Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie-Filosofie, pe care a absolvit-o în anul 1963, cu specializarea istorie-antică. Cariera de arheolog a început-o în anul 1963 la muzeul din Baia-Mare, continuându-și activitatea, de la începutul anului 1966, la Muzeul din Carei.

În perioada 1966-1977 a condus mai multe săpături arheologice din judeţul Satu-Mare (Carei-Bobald, Pişcolt-Lutărie/Nisipărie,Sanislău, Andrid, Căpleni, Foieni, Berea etc.) descoperind unele dintre cele mai mari cimitire celtice din centrul şi estul Europei. A organizat sute de expoziţii temporare (arheologie, istorie, artă plastică, artă fotografică, etc.), ghidaje, cercuri istorice, diferite manifestări culturale. În anul 1977 la 100 de ani de la naşterea poetului Ady Endre a avut un rol însemnat la renovarea Casei memoriale şi în reorganizarea expoziţiei legate de viaţa şi activitatea poetului. Tot în acest an a salvat de la distrugere şi statuia Sf. Florian, aplasând-o în Parcul Dendrologic al castelului Károlyi.
A fost transferat de la muzeu, în anul 1977 la Şcoala Generală nr. 1. Aparent a fost promovat într-o funcţie mai importantă – director adjunct, în realitate, din motive obscure a fost îndepărtat de la muzeu, încercându-se totodată şi excluderea sa din activitatea de cercetare.

Németi János nu a abandonat nici investigarea vestigilor arheologice, nici valorificarea acestora. Pentru un timp însă, a trebuit să se mulţumească doar cu cercetări de suprafaţă, urmărirea unor lucrări de construcţii; prin salvarea artefactelor a constituit o importantă colecţie la şcoala unde lucra şi la un cabinet de istorie. Între timp şi-a susţinut cu succes teza de doctorat „Hallstatt-ul târziu şi La Tène-ul timpuriu din nord-vestul României.

Chiar într-o perioadă de izolare profundă, revistele şi cărţile româneşti au ajuns şi în străinătate, în acest fel cercetarea internaţională a putut să cunoască descoperirile de mare importanţă nou apărute în nord-vestul ţării, în bună parte datorate strădaniei celui omagiat acum.

În anul 1990 s-a reintegrat şi instituţional în cercetarea arheologică, prin cooptarea sa ca cercetător la Institutul Român de Tracologie. Prin săpăturile de la Carei-Bobald, care au fost conduse de către domnul Nemeti, de decenii întregi, în colaborare cu multe instituţii naţionale şi internaţionale, au adăugat multe informaţii la viaţa cotidiană pe un tell în epoca bronzului mijlociu. Până în momentul pensionării sale în anul 2003, a făcut parte din colectivul Muzeului Judeţean Satu-Mare, respectiv director la Muzeul Orăşenesc Carei în perioada 1999-2003. În această perioadă a avut un rol însemnat la continuarea cercetării zonei, cercetare valorificată prin cartea „Repertoriul arheologic al zonei Careiului” apărută în anul 1999 şi la reorganizarea expoziţiilor din muzeele din Satu-Mare şi Carei.

A participat la peste 50 de conferinţe naţionale şi internaţionale (Cluj-Napoca, Bucureşti, Arad, Mangalia Baia Mare, Budapesta, Szolnok, Viena, Bratislava, Praga, etc.), la săpăturile arheologice de la Stillfried; la organizarea expoziţiei Thraker und Kelten bedseits der Karpaten (Hochdorf, Germania 2000/2001). Pentru monumentala expoziţie dedicată celţilor de la Milano din anul 1991 a selectat cele mai valoroase artefacte celtice apărute în nord-vestul ţării şi a prezentat în catalog necropola de la Pişcolt; a publicat peste 100 de articole ştiinţifice în reviste de specialitate naţionale şi internaţionale, peste 250 de articole despre istoricul zonei Careiului, despre familia Károlyi şi despre personalitățile de seamă ale oraşului. A ajutat şi a îndrumat mai mulţi tineri în domeniul arheologicei la debut, astfel, elevii care au lucrat cu dr. Németi János, azi sunt la diferite muzee din ţară (Carei, Satu-Mare, Cluj-Napoca, Târgu-Mureş, Sfântu Gheorghe, etc) ca muzeografi sau cercetători ştiinţifici sau lucrează ca profesori de istorie.

A activat ca și consilier UDMR, în cadrul Consiliului Local, în perioada 1996-2004, fiind preşedintele Comisiei de cultură, de asemenea a fost primcurator la Parohia Reformată, în perioada 1998-2003.

După pensionare (2003) nu și-a încetat activitatea ştiiţifică şi activitatea dedicată locuitorilor municipiului. A participat la săpăturile arheologice de descărcare de sarcină de pe autostrăzile din Ungaria (Debrecen, Szeged), a continuat cercetările zonei Careiului, (săpături, cercetări de teren, prelucrarea materialelor arheologice) familiarându-se cu tehnici moderne (aparat foto-digital, GPS, detector de metale, etc), organizarea expoziţiei semicentenare a Muzeului Municipal Carei, expoziţii tematice.

HU: A Szatmár Megyei Múzeum szeretettel meghívja 2024 január 20-án du. 16:00 órakor Károlyi-kastélyba megrendezésre kerülő, Németi János régész-igazgató emlékplaketjének ünnepélyes leleplezésére.

Az erre vonatkozó javaslatot dr. Liviu Marta, a Szatmár Megyei Múzeum menedzsere és dr. Hágó Attila Nándor, a megyei múzeum nagykárolyi és tasnádi részlegeinek vezetője nyújtotta be. A jóváhagyott határozattervezet értelmében a kastélyban nem csak egy emlékplakettet helyeznek majd el, hanem az 58-as számú konferenciaterem is a 2020-ban elhunyt régész nevét viseli majd.

“Németi János 1939. november 22-én született a Szatmár megyei Krasznaszentmiklóson. Elemi, majd középiskolai tanulmányait Nagykárolyban végezte (1957), majd a kolozsvári Babeș–Bolyai Tudományegyetemen szerzett történelemtanári diplomát és régészeti szakképesítést 1963-ban. Frissen végzettként a nagybányai múzeumban kezdte régész pályafutását, majd 1966-tól a Nagykárolyi Városi Múzeumban dolgozott.

1966-1977 között számos régészeti ásatást vezetett Szatmár megyében (Nagykároly-Bobáld, Piskolt, Szaniszló, Érendréd, Kaplony, Mezőfény, Bere stb.) feltárva Közép- és Kelet-Európa legnagyobb kelta temetőit. 1977-ben, Ady Endre születésének centenáriumán, jelentős szerepe volt az Ady-emlékház felújításában és a költő életével, tevékenységével kapcsolatos kiállítás átszervezésében. 1977-től a nagykárolyi 1. számú Általános Iskola aligazgatója (1977–88), majd tanára (1988–90) lett, miután tisztázatlan okok miatt eltávolították a múzeumból.

Németi nem hagyott fel a régészeti leletek vizsgálatával, azonban egy ideig csak a felszínkutatással kellett megelégednie. Időközben sikeresen megvédte „Északnyugat-Románia kora vaskorának vége és a második vaskor kialakulása” című doktori disszertációját. 1990-ben a bukaresti Trakológiai Intézet régészeti tudományos kutatójává választották. A Nagykároly-Bobáld-i ásatások révén, amelyeket Németi számos hazai és nemzetközi intézménnyel együttműködve több évtizeden át vezetett, a hétköznapi élettel kapcsolatos számos adatra derült fény a középső bronzkori tell telep régészeti feltárásakor. A 2003-ban történt nyugdíjba vonulásáig a Szatmár Megyei Múzeum munkatársa, 1999-2003 között pedig a Nagykárolyi Városi Múzeum igazgatója volt. Ebben az időszakban jelentős szerepe volt a régió kutatásának folytatásában, 1999-ben megjelent „Nagykároly vidékének régészeti repertóriuma” című könyve, valamint a szatmárnémeti és a nagykárolyi múzeum kiállításainak átszervezésében is közreműködött.

Több mint 50 országos és nemzetközi konferencián vett részt, valamint olyan nagy nemzetközi kiállítások szervezésében is közreműködött, mint például a 2000-ben a trákok és kelták emlékére rendezett kiállítás Hochdorfban, valamint a keltákról szóló monumentális kiállítás Milánóban 1991-ben. Nyugdíjazása után nem szüntette meg tudományos tevékenységét, részt vett magyarországi és romániai régészeti ásatásokon, valamint a Nagykárolyi Városi Múzeum kiállításának szervezésében.

2011-ben Pro Urbe-díjjal tüntette ki Nagykároly városa, 2014 őszén pedig elévülhetetlen és elvitathatatlan érdemeinek elismeréseként Nagykároly díszpolgárává avatták” – olvasható a megyei múzeum weboldalán közzétett életrajzban.

Leave a Reply

Email cím (nem tesszük közzé) A kötelezően kitöltendő mezőket * karakterrel jelöljük