Civilizația clasică a dacilor cunoaște o maximă dezvoltare începând cu secolele II a.Chr., dezvoltare curmată de cucerirea romană de la debutul secolului II p.Chr. Civilizația dacică s-a făcut cunoscută printr-o serie impresionantă de fortificații, sedii ale aristocrației dacice, deservite de comunități civile amplasate la baza dealurilor pe care erau amenajate cetățile. Multă vreme cimitirele acestor comunități erau aproape inexistente în întreaga Dacie preromană. Recent urme ale unor cimitire dacice au fost descoperite însă, prin cercetări arheologice, descoperiri întâmplătoare sau cu ajutorul detectoarelor de metale morminte de incinerație aparținând aristocrației războinice. Acestea conțin frecvent arme (spade, cuțite/sica și vărfuri de lănci) și elemente de echipament (paftale, catarame, fibule, pinteni) și de harnașament (zăbale) trecute prin foc.
Domnul dr. Horea Pop, arheolog – cercetător la Muzeul din Zalău va prezenta câteva descoperiri funerare recente din zona Sălajului. Aceste contexte arheologice sunt puse în context cu descoperirile spectaculoase din zona Tisei Superioare, descoperiri realizate de Universitatea din Ujgorod, în colaborare muzeul sătmărean. Noile contexte funerare vin să surprindă o serie de elemente noi referitoare la spiritualitatea dacică, o spiritualitate care a proiectat acest popor….în ceea ce istoricii antici au considerat a fi „cei mai viteji și mai drepți dintre traci”. Sărbătorirea Zilei Culturii Naționale prin prezentarea unor descoperiri recente legate de spiritualitatea dacică vine să afirme valoarea patrimoniului istoric străvechi ca parte a culturii și identității românești.